Despre cum se fac chirpicii Eu fac chirpici de la douazeci de ani. Am învatat de la mama, care facea caramida, chirpici. Si de la bunicii mei. Faceau pentru vânzare, sau pentru noi ca sa ne facem o casa. Amarâti eram! Am fost amarât de mic. Si familia mea a fost amarâta, nu c-a fost bogatie. Daca avea familia bogatie eram si io om bogat. Da’ ia-o de la lingura, furculita, farfurie... Mergeam în partea aia si luam paie dupa câmp, aduceam paie cu spinarea si le puneam pe jos si ma culcam cu copiii de amarât ce-am fost. Dar aveam comenzi de chirpici pe vremea aia, aveam. Din Greaca, din Prundu, aveam si din satu’ nostru. Omu’ facea un grajd de vaca, ma rog ce facea omu’, ce vrea sa faca omu’. Si munceam pentru amaraciune, un chin. Faceam doua, trei sute, patru sute de bucati de chirpici într-o zi. Eu cu sotia mea munceam. Io nu pot sa fac singur. Nu poti sa faci, dom’le, singur. Unu’ singur sa faci pamântu’, sa uzi, sa-l iei la sapa, sa bagi paie în el, sa faci bolovanii, sa pui în tipare , asa se spune, tipare, sa-l tragi cu sfoara, sa-l torni sa apuce sa se usuce, sa-l faci banghete. E multe. Sa-l învelesti, sa nu-l uza ploaia. Se usca la soare în vreo doua zile. Îti trebuie pamânt de huma. Din alte pamânturi nu poti sa faci, ca ala crapa si e degeaba, e munca aiurea.Trebuie sa alegi un pamânt care e bun. Un pamânt foarte bun sa alegi, sa se lege cu paile-alea. Sa nu crape, sa nu... Omu’ daca vrea sa-l cumpere de la mine sa nu-l ia sa se crape... Hai ca eu îl fac cum îl fac pe arie, asa-i spune, arie, îl iei si nu crapa. Si-apai cînd îl pui în caruta, ma rog, în masina, la un kilometru se face zob. Daca-i pamântu’ bun de agricultura, nu se face chirpici. Amestec apa cu pamânt si cu paie. Îl iei la sapa, e munca foarte, e chin mare. Cum scoti pamântul, ies bolovanii, trebuie farâmat, trebuie udat, amestecat. Paiele se toaca cu toporasul; ai toporas, îl toci, nu le bagi asa mari. Toci paiele marunte, marunte si le amesteci, le bagi în pamânt si bati cu picioarele pe pamânt, când e uscat pamântul, faci bolovani si îi pui în tipar si îi duci pe arie si îi torni. Stii ca sunt uscati când se fac albi. Nu când pamântul e verde. Când e verde, nu-i uscat. Paiele trebuie sa fie uscate. Pai, bag orz, pai de grâu verde? Cum e grâul acuma pe câmp. Sa iau grâu acu’, ca-i pai, hm? Nu, nu se poate. N-are cum ca e verde. De aia numai vara facem chirpici. Va dati seama ce facem noi. Ne bagam cu picioarele. Obligat te bagi cu picioarele în pamântu’ ala, sa-l amesteci, sa-l farâmi, sa-l iei la sapa sa aibe si el o legatura. Si betonu’ si cimentu’ trebuie sa-l amesteci, trebuie sa-l înmoi, nu? Asa-i si pamântu’. Chirpicii îi vindeam cum ma-ntelegeam cu omul. Ma vedea amarât, necajit, îmi dadea un leu, cincizeci de bani, treizeci de bani pe bucata, cum era pe timpurile-alea atunci. Si îmi dadea si mie un tacâm. Ce-nsemna un tacâm? O mâncare. O data pe zi. Omul dadea ce-avea. Cartofi, fasole, mai dadea câte-o bucata de carne, mai taia o pasare, avea pasari prin batatura. Îmi taia si mie o pasare acolo, hai ma, de mila lui tata. Sa-ti servesc o juma’ de kil de tuica, un kil de vin, o pasare, o tocanita, o ciorbica, ca esti amarât si muncesti, nu furi, nu faci hotii. Lucram la comanda. (...) Acuma nu mai fac chirpici. Acu nu mai poci de boala. Nici baiatul meu nu mai face. Nu poate sa faca el niste chestii de-astea, ce-am facut eu cu sotia mea. De ce nu poate? Ca nu mai le place. Nu mai e cum am fost eu pe timpuri. La etatea mea nu mai se exista. Baiatul meu vrea sa aiba servici, sa se duca la servici, sa vaza lumea. Mai tata, ce sa stau eu în pamântu’ asta? Sa muncesc numai în pamânt? Sa astept zi de zi sa vina ala cum mâncarea la mine sa-mi dea sa manânc eu o data pe zi? Si seara, ce mâncam seara? Tata, uite asa v-am crescut eu. N-am mâncat eu si de la gurita mea va dadeam voua. Si ma-ta. Mâncam si noi sa nu murim. Cules de Ciprian Voicila, Carmen Mihalache, de la Neculai Constantin, 2007