Despre traditii Nu stiu câte case mai sunt dinainte de colectivizare, foarte putine. Pentru ca perioada asta din ’60 încoace a fost o perioada de salt economic, în care lumea si-a facut case. Toti si-au facut case.(…)Banuiesc ca ce mai este vechi nu stiu daca mai este locuit, daca mai sunt locuite. Dar sa ma gândesc eu ce case ar mai fi…În Satic este, acolo, o casa mai veche, în aia nu mai sta nimeni, aia s-a darâmat. Dar mai este asa, o îmbinare între vechi si nou, care mai au obiecte, tesaturi, oamenii aveau razboaie de tesut si-au mai tesut, au mai…Da. Si-acuma se mai tese. Se mai tese. Pai mi-aduc aminte si eu când eram copil, mama tesea. Desi intelectuali, mama mea avea razboi. O legenda pe care eu o stiam, deci când eram copil: fiind frate-miu la liceu aici la Hotarele, se discuta ca este un tunel care pleaca de la Palatu’ lui Udriste Nasturel si iese tocmai pa malu’ Argesului. Asta nu e adevarat. Facut de boierii dinainte. Asa. Deci atât, altceva nu. Alte povesti de genu’ asta nu. Ce-as putea sa spun ? Exista niste traditii generale sa zic asa sau niste obiceiuri în ritualu’ religios, în ritualu’ ortodox, niste obiceiuri pagâne : de exemplu sa treaca cu gaina pe sub tron, când pleaca de-acasa, ca gaina râcâie calea mortului, unde merge. Si eu am încercat - si deja am reusit pân-acuma sa-i obisnuiesc - sa ia banii dupa pieptu’ mortului. Pentru ca este un obicei o reminiscenta pagâna si care este pacatoasa. Deci sunt unele obiceiuri legate strict de fenomenul religios, de cult, care nu fac nici rau, nici bine, si sunt altele care fac, de exemplu cum este chestia cu banii. Asta este credinta ca cu banii astia plateste vamile vazduhului. Si le-am spus, bai fratilor, înseamna ca-n cazu’ asta ar merge-n Rai platind vamile vazduhului si-ar trece, asa, de oarece furci caudine numai bogatii, pe când saracii… ce-am face ? Si le-am citit, uitati ce spune parintele Nicodim Mandita, este mare pacat si când pui bani pe pieptu’ mortului, si pentru cel care pune, si pentru mort. Si eu fac altceva : când ajung la cimitir….le spun dinainte, de seara, uitati ce faceti, banii de pe pieptul mortului îi luati si-i dati de pomana. Si daca mai zice ca nî nî nî, când ajung la cimitir zic, eu sunt cel care ma ocup de-nmormântare de-acuma : copii, veniti încoace ! Deja copiii s-au învatat de-acuma, sunt pusi la punct. Si iau eu banii de pa pieptul mortului, zic, asezati-va la rând, nimeni nu-ntinde mâna. Si dau fiecaruia. Si zic : acu’ ziceti toti în cor « Dumnezeu sa odihneasca ! Sa fie de sufletu’ mortului ». Încerc, pe cât se poate. Mi-au iesit si discutii, ca de ce-a luat popa banii ? Eu slujesc din ’97, numit în ’98. Deci am patru ani. (…) Si am o relatie foarte..foarte deschisa cu tinerii. I-am luat si noaptea la unspe jumate si i-am dus la biserica, le-am spus, bai, asta este biserica, biserica voastra, bai. Eu mor sau plec, biserica va ramâne voua. Haideti sa vedeti si voi ce se picteaza, ca-i biserica voastra. De vorba cu preotul Mihai Podaru, 2007 Da. De când a venit preotu asta, a vrut sa mai reînnoiasca traditia. Si când sa-ntâlneau, ca erau mai multe, sa-nsira da la-naltime. Care era una mai înalta îsi punea caciula, avea ghirlanda cusuta cu margeluse, cu flori, paru’ daspletit, ca purta fetili par lung, nu era ca acuma tunse, si cu caciula si alilante erau cu fuste albe, cu sorturi rosii, în ii sau bluze albe. Si sa prindeau una lânga alta si jucau, depinde da cântec, cum era. Unili alerga mai mult, altili mai pa loc, ma rog, fiecare pa unde era. Si una mergea cu cosu’ si strângea ouali, ca-i dadea femeili oua, ca n-avea, daca venea sa cânte era bucuria lor atunci. Pa urma si-nparteau ele ouali, sa strângeau da Pasti, sa duceau cu colac, cu doua- trei oua, c-o farâma de pâine, sa duceau la petrecere, sa duceau la apa…ca nu erau baluri ca acuma, nu erau serate…Era frumos cum era, da’… Si era Irozii da Craciun, baietii umbla cu Irodu’, umbla cu Jianu’…Pai tot asa, un fel da obicei, cum era, sa strângea baieti mai multi, cu o sabie da lemn, cu brâne, în camasi…Era la Irod era si cu cioban cu cojocu’ si cu fluieru’, sa trântea dupa use, avea…era niste hârtie creponata lucrata frumos asa, cu coltisori, pentru sertare si-si facea coifuri din hârtii dintr-alea coloratele. Si p-orma unu era Baltazar, altu’ era Irod, altu’ era Melchier, dupa cum e-n Biblie.Si mergea si cântau ei cu sabiili pân casa. Era frumos cum era asa, era petrecere, da’ acuma au disparut toate. Ca si-aicea era înainte, când era nunta, mergea calareti cu caii înaintea nuntii, sa facea nunta cu carute, sa ducea mireasa cu caruta, era doi baieti calare pa cai, era baieti care juca înaintea carutii, cu batiste cusute…sa cusea pa pânza, ca nu era atâtea batiste ca acuma. Era frumos în felu’ lor. Acuma a disparut, si la-nmormântari, si la nunti si la toate. Astazi face ce face repede si gata, nu mai este-asa cum era. A plecat tineretu’ pa la scoli, pa la servicii, cine sa mai faca ? Era de Lasata Secului, da Paste, când sa lasa sec, luni atuncea, dupa Lasata Secului, sa facea tarbaca. Sa strângea baieti si sa facea unu brezaie, lua un pamatuf pa un par, îl muia pân noroi, pân gropi, pa unde gasea, si-i alerga pa ailanti ca sa tinea droaie dupa ei, e ! Altii facea câte…ca sa-mpletea funii de usturoi groase si la capat lega câte-un somoiog cu câte-o caramida si-i alerga pa ailantii, îi batea si sa strângea, mai alerga câinele, mai punea câte-o troaca la coada, îi lega, si le da drumu’, ca sa nu sa turbasca ( ?) ; strângea malai, untura, ce era, si facea p-orma ei si petrecea acolo. Da’ acuma cine sa mai faca ? Ca pleaca toti, nu mai stie nimeni da nimica. Era da Sfântu’ Toader tot la fel, la saptamâna, sa-ncura caii. Sa ducea da la Satic d-aicea pa drumu’ larg acolo, iesea care-avea caii frumosi si sa lua la întrecere, fete care era fete mari atuncea, cum sa zâcea, punea stergare cusute, batiste pa un par ; sedea unu cu ala si ala dân treacat lua….care-ntrecea, lua stergariu’. Era frumos. Da’ acuma…acu’ sa mai duc tiganii, da’ cu carutili, ca sa ia câte-un stergar, care-o vrea sa-i mai dea da pomana. Ei, obiceiuri d-astea… (…)Sa strângea pa linie aicea câteva fete cum sunt astea si-si cânta singure si juca, era tarâna, dasculte, juca si prafuia…Nu era baluri, nu era…Sa ducea la hora, era hora pa mal acolo-n centru, în locu’ ala viran, acolo sa strângea tot tineretu’ si tocmea lautari si la ora trei-patru începea sa sa strânga, le cânta, juca hora, era hora nu era dans ca acuma. Ei, pai pa timpu’ asta sa-ntorcea toti, pleca acasa, nu mai prindea. Acuma, pa timpu’ asta iese-n sat. Ca sa ma-ntrebi da cineva, nu-i cunosc, uite, trece fetele, nu le mai cunosc pa niciuna.Ca daca nu le vezi ca sa sa strânga, sa umble…Pleaca uite, daspuiate, umbla si…(…)Nu ne convine, da’ ce sa facem, asta e regimu’ ! (…)Era…sa strângea mai cu seama partea asta, cum zicem noi sârbi aicea, bulgarii, când facea…sa-nmormânta, sa ducea fiecare femeie si facea o pâine sau cocea o turta si sa ducea la mort. Si când sa punea pomana mortului, fiecare sedea cu pâinea ei si-si lua acolo doua-trei bomboane, o gutuie o taia felii, strugure, care ce-avea. Rupea si-si împartea femeili si da la mort punea într-o strachina – aveai strachina sau farfurie – îti punea o lingura da mâncare sau dân doua feluri într-o farfurie la un loc si plecai. Era obiceiu’. Acuma a disparut toate, acu’ sa pune mese, nu sa mai duce lumea cu pâine, nu mai stie da nimic, nu sa mai face. Astia, preotii astia care-a venit acu’ cauta sa schimbe programu’ tot, ca nu mai este asa, ca e obiceiu’ nu stiu cum si nu stiu care si ca tre’ sa fie o lege peste tot si…noi ne mai suparam, mai bârfim… De vorba cu Dumitra Ienciu, 78 ani, 2007 Despre sarbatoarea Troitei Troita se tine din batrâni, de ani de zile. Se face de Sfânta Treime. Nu e pomenire pentru morti, se face pentru sanatate si pentru ploaie. Se face un pomelnic numai cu viii care sântem din familie, care ne-am strâns, toti care sântem vii îi pomeneste de sanatate. E o traditie veche, de ani de zile, poate de o suta de ani. De obicei si de obicei înainte se facea masa numai cu berbec, cu oaie, cu miel. Acuma nu prea sa mai manânca oaie, miel, nu mai manânca omu’ asa. Manânca fiecare ce vrea. De exemplu noi aicea facem mici cu salata verde, sau salata de varza. La vecinii din partea cealalta face cu berbec. La biserica se duce lumea cu miei, cica unii au taiat doi vitei si un porc. Fiecare merge cu ce are si se strânge, e o datina asa. E ceva frumos, adica nu stiu cum sa ma exprim. Mesele pe strada se fac tot împreuna, fiecare punem bani si cumparam ce ne decidem. Noi ne-am decis sa cumparam mici. Si-am cumparat, sântem patru familii, am cumparat patru casolete de mici, de exemplu. Si daca îi mâncam pe toti bine, daca nu, nu mâncam. Îi mâncam la poarta, uite, întindem mese asa, vine Parintele si slujeste în capatul mesei cu o colivioara mica, slujeste si sta la masa pe-urma. Vine cine are chef, se pune muzica, se râde, se glumeste pîna seara târziu. Care nu, sta mai asa, mai linistit, sau cum se zice, mai domol. E o traditie frumoasa. E o traditie frumoasa si veche. Si ne parea rau sa nu facem si noi. Daca trei, patru vecini nu manânca miel, nu ne ducem tocmai acolo. Ne-am decis sa avem si noi aicea miel. Si de Florii iar e frumos la noi. Noaptea ne ducem la cimitir cu peste. E frumos si de Florii. Nu mai stiu de ce, dar tot asa, îi coacem din vreme. Am ramas asa cu obiceiu asta, asa am pomenit si noi de la batrâni. Sarbatoarea Troitei cred ca se face dintotdeauna. Asa s-a pomenit si de la bunici si de la strabunici. Cules de Ciprian Voicila de la Stoiciu Elena, 2007.