Despre meseria de potcovar Dialog cu Vasile Ion Varlaam, potcovar, 2007 Petre Popovat: De când sunteti potcovar? V.I.: De copil. P.P.: Câti ani aveti? V.I.: Acuma am optzeci si trei.(...) P.P.: Spuneti-mi, meseria de unde ati învatat-o? V.I.: De la batrânu’. De la tata. P.P.: Care era tot potcovar. V.I.: Tot potcovar. P.P.: Si el de unde stia? V.I.: De la taica-sau.(...) P.P.: Spuneti-mi, si ce potcoveati înainte? Numai potcovarie faceati sau si alte lucruri de genul asta? V.I.: Si boi potcoveam, cum era înainte, si boii la oameni de vinea ca mergea cu ei la Bucuresti. Mergea, se batea bou’ la picior. Îi trânteam jos si-i potcoveam. P.P.: Trântiti jos? V.I.: Da. P.P.: De ce? Nu stateau. V.I.: Pai nu statea. P.P. Dar magar ati potcovit vreodata? V.I. Da, am potcovit. P.P.: E simplu sa potcovesti magarul? V.I.: Da. P.P.: Daca gresesti cumva caiaua ce pateste? V.I.: Daca îl atingi nu. Îl dai afara, îi pui un pic de gaz daca este ranit cu caiaua, îi pui gaz si îi scoti caiaua. Si nu mai are nimica. P.P.: Iar la carute ce faceati, toata partea de fier sau numai sina? V.I.: Sina. O fierbeam si o puneam la loc. (...) Le bagam la foc pe toate patru. (...) O taiai si era mai mare. O tai si o bagi la foc, ai fiert-o. P.P.: Si carbunii cine-i facea? V.I.: Carbunii de la Bucuresti, de la uzina. P.P.: Dar spuneti-mi potcoavele le cumparati din magazin sau le faceati dumneavoastra? V.I.: Nu, le facem. P.P.: Si înainte si acum se fac la fel? V.I. Tot la fel le facem. P.P.: Si din ce fier. V.I.: Uite din sina, o dam în doua si iese doua potcoave dintr-o bucatica din aia. P.P.: Si sina de unde-o procurati? V.I.: De la om. Are omu’. P.P.: A, venea omu’ cu sina lui. Dumneata nu aveai fier? V.I.: Nu, nu aveam fier. P.P.: Deci cine vrea sa potcoveasca venea si cu fierul. V.I.: Da, venea si cu fieru’. P.P.: Si ati lucrat singur sau cu ajutoare? V.I.: Nu, singurel. P.P.: Dumneata si la foale, dumneata si la baros. V.I.: Da. Mai ma ajuta nor-mea la foale. P.P.: Dar spuneti-mi, de ce se potcovesc caii? V.I.: Caii se bate la picior si din cauza aia îi potcoveste omu’. P.P.: Dar pe vremuri, pe vremuri, când erau caii în salbaticie nu-i potcovea nimeni si nu-i batea la picior. Ce se întâmpla daca pe cal nu-l potcovesti? Se bate si ce pateste? V.I.: Se bate si schioapata, el nu mai poate sa mearga. P.P.: Si la cât timp se potcovesc caii? V.I.: La doua luni, la o luna jumate se potcoveste. (...) P.P.: Dumneata i-ai potcovit animalele? Ai apucat? V.I.: Da, am apucat. P.P.: ce si cai si boi sau numai cai? V.I.: Si caii si boisorii. P.P.: Dar tot nu înteleg, cum se trânteste boul ca sa-l poti potcovi? V.I: Bou’, îi bagam o funiuta pe cap, îi dai o funie-ncolo, una-ncolo si s-a-ncurcat deja. P.P.: Si cu picioarele-ndoite? V.I.: Da si cu picioarele-ndoite. P.P.: Si el statea cuminte? V.I.:Da. P.P.: Dar caii mai naravasi ce faceai cu ei? V.I.: Tot la fel, îi trânteam jos, pe cai, îi ancoram bine, numai pe aia naravasii. Îi ancoram bine, de nu mai putea ca sa mai dea din picioare sa ne loveasca si-i potcoveam culcati. P.P.: Si aveati si tarc sau cum îi spuneati? V.I.: Nu, jos, trântit asa. N-aveam ... P.P.: Nu, dar caii blânzi tot trântiti? V.I.: Da. (...) P.P.: Si câti potcovari erau? Cam câti potcovari erau în sat acum vreo cincizeci de ani, când erai matale copil? V.I.: Vreo patru mesteri era. P.P.: Si va-ntelegeati bine între dumneavoastra? V.I.: Pai era fiecare la casuta lui, la casa lui. P.P.: Si veneau oameni din jurul lui la el. V.I.: Da. Numai de-aicea din comuna. P.P.: Si fiecare îsi avea potcovarul lui. V.I.: Da, fiecare. C.V.: Pe vremea comunistilor ati potcovit caii de la colectiv? V.I.: Da. C.V.: Cam câti cai aveau? V.I.: Pai avea vreo patruj’ de cai. Avea carute, hamuri avea. Îi potcoveam la fierarie, cum era înainte, la colectiv. C.V.: Va obligau sa-i potcoviti? V.I.: Nu, ne puneau zile. P.P.: Câte zile de lucru pentru un potcovit? V.I.: Opt potcoave la zi. Da, opt potcovite la zi. Si patru fiare de plug la zi, iar la zi. C.V. Si erati multumiti? V.I.: Pai ce era sa facem? N-aveam ce sa facem. P.P.: Si oamenii va plateau cu bani sau cu produse? V.I.: Nu. Tot cu procente. P.P.: Nu, acuma. V.I.: Acuma da, cu bani. C.V.Cam cu cât pe patru potcoave, sa zicem. V.I.: Cincizeci de mii potcoava. P.P.. Spuneti ca ati învatat meseria de la tatal dumneavoastra. V.I.. Da. P.P.: A stat si v-a învatat la fiecare operatie ce aveti de facut sau i-ati furat meseria? V.I.: Nu, i-am furat-o. P.P. Ati stat pe lânga el. Dar la început ce va dadea sa faceti? Ce vârsta aveati când ati început? V.I.Aveam paispe ani. P.P.: Si ce faceati la paispe ani? Dadeati cu barosu’ sau cu ciocanelul? V.I.: Dadeam cu barosu’. Si înainte n-aveam fier. Gaseam câte-o bucata de osie si-o spargeam si faceam potcoave din ea. P.P.: Cu ce-o spargeati? V.I.: Cu dalta. P.P.: Dar era încalzita înainte. V.I.: Da, trebuia calda ca rece nu merge. P.P: Si afara de potcoave, de carute mai faceati si alte obiecte din fier? Balamale, ceva. V.I.: Nu, venea omul când avea nevoie de-o balama de astea venea si-i faceam. P.P. Si ce-ti placea cel mai mult sa faci? V.I. Potcoave.